Târgul a fost proprietate domnească până în jurul anului 1592, când Aron
Vodă a înființat Episcopia Hușului. În același an, urmașul său la
domnie, Ieremia Movila dă localul Curții Domnești
Episcopiei Huși, iar la
cererea episcopului Inochentie, domnitorul Moruzi dă un hrisov prin care
vatra târgului devine proprietatea Episcopiei.
"Orașul
dintre vii" poate fi considerat pe drept cuvânt multiconfesional, numărând 11
biserici și o mănăstire de religie ortodoxă, 2 biserici catolice, o casă de rugăciune adventistă și o sinagogă.
Cimitirele din Huși confirmă întrepătrunderea dintre religiile existente: trei cimitire ortodoxe, două catolice și două evreiești
dintre care doar unul funcțional astăzi.
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel este cea mai veche biserica
din Huși, datând din anul 1495, fiind construită de domnitorul Ștefan
cel Mare, găzduiește astăzi Catedrala Episcopală.
...Binecredinciosul și iubitorul de Dumnezeu, Io Ștefan Voievod, cu mila lui Dumnezeu, domn țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a început a zidi aceasta biserică în numele sfinților și întru tot lăudaților mari apostoli Petru și Pavel, ce este în Husso (Huși), pe Drăslăvăț, și s-a săvârșit în anul 7003, iar al domniei lui al XXXVIII-lea curgător noiembrie 30...
Episcopia Hușilor leagăn cultural
Episcopia a fost o mare școală pentru spiritualitatea locului dar și a zonelor din Basarabia care intrau sub jurisdicția Episcopiei Hușilor. Multi dintre episcopii și prelații care au slujit Biserica la Huși s-au dovedit a fi nu doar pastori de suflete, ci și remarcabili oameni de cultura, autori de cărți religioase și de traduceri.
Astfel, vestitul Dosoftei, autorul
Psaltirei în versuri (1673) și-a început cariera eclesiastica în
calitate de episcop la Huși (1658-1660). Inochenție, episcop și mare
diplomat în relațiile cu Rusia, a păstorit 30 de ani la Huși
(1752-1782). O alta celebritate a Bisericii Ortodoxe Române, Veniamin
Costache, a fost ierodiacon și apoi episcop de Huși între 1792-1796.
Mitrofan al III-lea, episcop de Huși între 1683-1686, tipărește, ca mare meșter tipograf ce era, Biblia de la București (1688). Melchisedec Ștefanescu, membru al Academiei Române, istoric și cărturar, a fost
director al Seminarului Teologic de la Huși între anii 1856-18??, iar între 1861-1864, vicar episcopal. El este autorul celei mai bune lucrări
despre istoria veche a orașului ("Chronica Husilor și a Episcopiei cu
asemenea numire" 1869). Iosif Gheorghian, episcop de Husi (1865-1879),
devenit apoi mitropolit, a avut o contribuție decisiva pentru dobândirea
autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române. Iacov Antonovici, mare cărturar și istoric, a urmat seminarul la Husi, episcop în Huși în
ultimii ani ai vietii (m. 1931), a editat aici lucrări importante. Este înmormântat în incinta Catedralei episcopale. A slujit ca episcop de Huși Nicodim Munteanu (1912-1923), viitorul Patriarh al României din
1939. Nifon Criveanul, episcop între 1933 și 1939, a editat, în memoria
lui Melchisedec, Chronica Husilor, care apare și astăzi sub păstoria
P.S. Ioachim al Husilor.
De menționat că Episcopia a fost desființată în 1949 si reactivata în 1996, primul ei ierarh fiind P.S. Ioachim care, într-un timp scurt, a realizat fapte memorabile.
În ceea ce privește cultura laică, aceasta se prefigurează la nivel local îndeobște din sec. al XIX-lea, ca urmare a dezvoltării învatamântului. Școlile postgimnaziale care au contribuit la conturarea unei atmosfere culturale au fost seminarul teologic din 1851 și Liceul Cuza-Vodă. reînființat întâi ca gimnaziu din 1889 apoi sub denumirea de Gimnaziu clasic Anastasie Panu din 1894 si Liceul Cuza-Voda din 1918.
Personalitățile al căror nume se leagă de orașul Huși sunt într-un număr impresionant. Dicționarul personalităților hușene semnat de Lina Codreanu si Th. Codreanu în Istoria Husilor din 1995 înregistrează peste 300 de personalități, majoritatea de importanta națională și europeană, fiind însă departe de a fi complet.
Din 1873 se dezvoltă și o presa (tiparniță). Prima publicație a fost Vocea Hușului în 1873. De-a lungul vremii s-au înregistrat în jur de 90 de publicații, cele mai multe cu apariție de scurtă durată.
Mai importante pentru cultura și politica orașului s-au dovedit a fi (Vocea Hușului, reluat în serie noua în 1990) Gânduri bune (1914-1916), Anuarul Seminarului teologic, Cronica Husilor, Zorile (revista elevilor de la Liceul Agro-industrial Dimitrie Cantemir), Prometeu (1926-1929), Credința, Prutul, care apare din 2001.
A existat și o activitate tipografică importantă. Prima carte imprimata la Huși a fost "Cântece de pe Valea Prutului", opera folcloristului N.A. Caranfil (la Tipografia Asociațiilor), lucrare foarte apreciata de A.D. Xenopol și B.P. Hasdeu. Au urmat tipărituri realizate de episcop îndeobște. În 1875, Iosif Gheorghian, tiparea Expunerea doctrinei Bisericii Ortodoxe, o traducere.
Dupa el, au tiparit cărți la Huși, Silvestru Bolonescu, Nicodim Munteanu, Iacov Antonovici, Grigorie Leu, Anton I. Popescu, Constantin Holban, Mihai Leondari, Gh. Ghibanescu, Gh. Ghiga, C. Chirita.
Cultura a fost stimulată apoi prin diverse cercuri culturale ale preoților, învățătorilor și profesorilor, prin formațiile corale (favorizate de existenta seminarului la început, și ,mai apoi, de școala de cântăreți).
La 1900, Gavril Muzicescu organiza concerte corale și la Huși, iar la 16 Ianuarie 1916, George Enescu susținea un concert de binefacere pentru răniți. După 1920, în cadrul Ateneului Popular D. Cantemir s-a organizat o puternica miscare muzicala cu un corp de prestigiu condus de Ion David, Petru Ghenghea, Constantin A. Radulescu, Costache Palade. În 1927, aprilie, s-a organizat sub auspiciile acestui Ateneu un Festival Beethoven, reluat în 1930. Faimos a fost corul Catedralei Episcopale cu o lunga activitate de la sfârșitul secolului al XIX-lea până în 1949. Alt cor a existat la Caminul cultural Lumina, cămin ce a devenit din 1938 instituție de stat, înaintea Casei de Cultura de după al doilea Război Mondial.
Corul Casei de Cultura (care astăzi poarta numele actorului Alexandru Giugaru) a fost sprijinit de-a lungul anilor de personalități ca C. Arvinte, George Vintilă, Sabin Pantza, Mihai Cozmei, Vasile Spatarelul și dirijat de profesori talentați ca Ioan Timus, Maria Moraru, Ion Mereuță.
În cadrul Casei de Cultura Al. Giugaru a activat Teatrul de amatori, un studio cinematografic, formații de dansuri, un cenaclu literar (condus multi ani de Ion Alexandru Anghelus).
Toamna culturală hușeană
Activitățile culturale din prezent se desfășoară în cadrul Toamnei Culturale Hușene și la Biblioteca Municipala Mihai Ralea.
Cel mai important eveniment cultural-sportiv, devenit tradiție a Hușului, desfășurat în fiecare toamna de peste 35 de ani în organizarea Casei de Cultura Huși, este "Toamna Culturala Huseana". Urbea a avut dintotdeauna o tradiție culturala bogată. Începuturile sale sunt marcate de entuziasmul unor oameni care și-au dorit ca Husul să recapete strălucirea sa antebelica. Începând cu anul 2002, în cadrul Toamnei culturale Husene, se organizează în fiecare zi de 14 septembrie, "Sărbătorile Hușilor", manifestare culturală de mare amploare, organizată împreună cu Consiliul Local și Primăria Huși, și cuprinzând un Festival folcloric, spectacole de muzica si teatru etc.
Obiective culturale ale Hușului sunt reprezentate de Palatul Episcopal care găzduieste un muzeu și o bibliotecă de carte religioasă rară, câteva muzee, Muzeul de istorie și arheologie, Muzeul viticol din cadrul Liceului D. Cantemir.
De menționat că Episcopia a fost desființată în 1949 si reactivata în 1996, primul ei ierarh fiind P.S. Ioachim care, într-un timp scurt, a realizat fapte memorabile.
În ceea ce privește cultura laică, aceasta se prefigurează la nivel local îndeobște din sec. al XIX-lea, ca urmare a dezvoltării învatamântului. Școlile postgimnaziale care au contribuit la conturarea unei atmosfere culturale au fost seminarul teologic din 1851 și Liceul Cuza-Vodă. reînființat întâi ca gimnaziu din 1889 apoi sub denumirea de Gimnaziu clasic Anastasie Panu din 1894 si Liceul Cuza-Voda din 1918.
Personalitățile al căror nume se leagă de orașul Huși sunt într-un număr impresionant. Dicționarul personalităților hușene semnat de Lina Codreanu si Th. Codreanu în Istoria Husilor din 1995 înregistrează peste 300 de personalități, majoritatea de importanta națională și europeană, fiind însă departe de a fi complet.
Din 1873 se dezvoltă și o presa (tiparniță). Prima publicație a fost Vocea Hușului în 1873. De-a lungul vremii s-au înregistrat în jur de 90 de publicații, cele mai multe cu apariție de scurtă durată.
Mai importante pentru cultura și politica orașului s-au dovedit a fi (Vocea Hușului, reluat în serie noua în 1990) Gânduri bune (1914-1916), Anuarul Seminarului teologic, Cronica Husilor, Zorile (revista elevilor de la Liceul Agro-industrial Dimitrie Cantemir), Prometeu (1926-1929), Credința, Prutul, care apare din 2001.
A existat și o activitate tipografică importantă. Prima carte imprimata la Huși a fost "Cântece de pe Valea Prutului", opera folcloristului N.A. Caranfil (la Tipografia Asociațiilor), lucrare foarte apreciata de A.D. Xenopol și B.P. Hasdeu. Au urmat tipărituri realizate de episcop îndeobște. În 1875, Iosif Gheorghian, tiparea Expunerea doctrinei Bisericii Ortodoxe, o traducere.
Dupa el, au tiparit cărți la Huși, Silvestru Bolonescu, Nicodim Munteanu, Iacov Antonovici, Grigorie Leu, Anton I. Popescu, Constantin Holban, Mihai Leondari, Gh. Ghibanescu, Gh. Ghiga, C. Chirita.
Cultura a fost stimulată apoi prin diverse cercuri culturale ale preoților, învățătorilor și profesorilor, prin formațiile corale (favorizate de existenta seminarului la început, și ,mai apoi, de școala de cântăreți).
La 1900, Gavril Muzicescu organiza concerte corale și la Huși, iar la 16 Ianuarie 1916, George Enescu susținea un concert de binefacere pentru răniți. După 1920, în cadrul Ateneului Popular D. Cantemir s-a organizat o puternica miscare muzicala cu un corp de prestigiu condus de Ion David, Petru Ghenghea, Constantin A. Radulescu, Costache Palade. În 1927, aprilie, s-a organizat sub auspiciile acestui Ateneu un Festival Beethoven, reluat în 1930. Faimos a fost corul Catedralei Episcopale cu o lunga activitate de la sfârșitul secolului al XIX-lea până în 1949. Alt cor a existat la Caminul cultural Lumina, cămin ce a devenit din 1938 instituție de stat, înaintea Casei de Cultura de după al doilea Război Mondial.
Corul Casei de Cultura (care astăzi poarta numele actorului Alexandru Giugaru) a fost sprijinit de-a lungul anilor de personalități ca C. Arvinte, George Vintilă, Sabin Pantza, Mihai Cozmei, Vasile Spatarelul și dirijat de profesori talentați ca Ioan Timus, Maria Moraru, Ion Mereuță.
În cadrul Casei de Cultura Al. Giugaru a activat Teatrul de amatori, un studio cinematografic, formații de dansuri, un cenaclu literar (condus multi ani de Ion Alexandru Anghelus).
Toamna culturală hușeană
Activitățile culturale din prezent se desfășoară în cadrul Toamnei Culturale Hușene și la Biblioteca Municipala Mihai Ralea.
Cel mai important eveniment cultural-sportiv, devenit tradiție a Hușului, desfășurat în fiecare toamna de peste 35 de ani în organizarea Casei de Cultura Huși, este "Toamna Culturala Huseana". Urbea a avut dintotdeauna o tradiție culturala bogată. Începuturile sale sunt marcate de entuziasmul unor oameni care și-au dorit ca Husul să recapete strălucirea sa antebelica. Începând cu anul 2002, în cadrul Toamnei culturale Husene, se organizează în fiecare zi de 14 septembrie, "Sărbătorile Hușilor", manifestare culturală de mare amploare, organizată împreună cu Consiliul Local și Primăria Huși, și cuprinzând un Festival folcloric, spectacole de muzica si teatru etc.
Obiective culturale ale Hușului sunt reprezentate de Palatul Episcopal care găzduieste un muzeu și o bibliotecă de carte religioasă rară, câteva muzee, Muzeul de istorie și arheologie, Muzeul viticol din cadrul Liceului D. Cantemir.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu