Muzeul Viticol Huși

   Puţină lume ştie că la Huşi a fost înfiinţat, în 1966, primul Muzeu Viticol din ţară, un „templu al înveşnicirii tradiţiei viti-vinicole moldovene şi naţionale”, scrie Avram D. Tudosie, care s-a ocupat, alături de academicienii C.C. Giurescu şi I.C. Teodorescu de selecţia exponatelor, între care o inedită colecţie de figuri zoomorfe din butuci de viţă-de-vie, „sculptaţi de natură”. Tot la Huşi a fost fondată prima vinotecă şcolară din ţară, încă din anul 1909, printre fondatori numărându-se ministrul instruc­ţiei publice de atunci, Spiru Haret. 

   Primul director a fost ing. Gh. Gheorghiu (1908-1915). În 1918 a fost director Constantin Hogaş, absolvent al Facultăţii de Agronomie Iaşi, cu specializare viticolă în Italia şi Franţa.

   Un director remarcabil, dar şi un eminent profesor, ing. Gheorghe Bălţatu, vine ca profesor în 1939. Şcoala a fost condusă apoi de dr. ing. Tudose, ca acum la conducerea ei să se afle dr. ing. Teodor Botezatu, fost elev al şcolii, un om destoinic, la înălţimea înaintaşilor săi.

   Impresionant este Muzeul Vitivinicol al Huşilor, un aşezământ în care sunt concentrate munca, priceperea, meşteşugul tradiţional şi dragostea podgorenilor de pe aceste meleaguri.

   Alături de sala cu 500 de vestigii vitivinicole a introdus în zestrea muzeului o sală de 150 figuri zoomorfe şi antropomorfe din butuci naturali de viţă-de-vie „sculptaţi de natură“. Mai există o sală a biruinţei şi recunoştinţei sau „Sala înaintaşilor şi urmaşilor“, pe al cărui fronton tronează, lângă „cheile de promoţie“, portretele „Marilor înaintaşi din Şcoala şi Podgoria Huşi“.

Multe personalităţi române şi străine şi-au exprimat în Cartea de aur a şcolii admiraţia pentru Muzeul Viticol şi „Vinoteca Liceului“, fondate în 1909.

De peste 55 de ani, vinoteca s-a dezvoltat, având azi un număr de 25 mii probe.
Ea a fost înzestrată cu mostre din cele mai vestite vinuri naturale din podgoriile ţării. Directorul de atunci, dr. Avram Tudosie, a reuşit să dea acestei colecţii caracteristica unei vinoteci naţionale.

Sursa: Teodor Marian Revista Lumea Satului ian 2008

   În 1937, prezentarea Busuioacei de Bohotin la Expoziţia Natională de la Bucureşti a fost un triumf. La degustare, s-a aflat jumătate din Consiliul de miniştri de-atunci. "Acest vin trebuie băut în picioare!" - s-a exprimat cineva. "Nu in picioare, ca la împărtăşanie, ci în genunchi, ca la spovedanie" - ar fi completat regele Carol II. "În zilele noastre, Busuioaca de Bohotin a fost extinsă şi spre Pietroasele-Tohani, unde e locul consacrat al Tămâioasei românesti. A fost extinsă pentru ca se vinde bine. Dar în enciclopedia vinurilor este scris că Busuioaca de Bohotin e autorizată numai la Huşi. În celelalte zone, n-are ce căuta, decat ca soi de încercare. Şi-apoi, sudul României e secetos. Busuioaca vrea aciditate şi toamne lungi, ce să caute în Sud? Ştiinţa n-ar trebui nesocotită de dragul comerţului" - subliniază cercetătorul cu o umbră de regret.

VINOTECA.  Şcoala de Viticultură din Huşi, azi Colegiul de Viticultură "Dimitrie Cantemir", deţine una dintre cele mai importante vinoteci din România. Prin anii 1960, Mihai Ralea, care era om politic, a dat dispoziţie ca la Huşi să fie trimise eşantioane de vin din toate zonele României. Aşa a devenit vinoteca aceasta "prima vinotecă naţională" din ţară. Acum, are circa 25.000 de sticle la care "nu se umblă". E o lege internaţională la care nu-ţi dă voie "să umbli" la vinotecă...

CAZIERUL VINURILOR.    Profesorul Avram D.Tudosie e degustător autorizat. El ne spune că profesia aceasta trebuie dublată de cunoştinţe culturale. Cum era, de exemplu, Păstorel Teodoreanu. Se poate spune că femeile deţin totuşi recordul la degustări. Ele pot stabili, cu precizie, "cazierul vinului", trecutul, prezentul sau viitorul. Femeile nu "ştirbesc" vinul, pentru că nu fumează şi au papilele gustative intacte. În general, celulele gustative se specializează pe zone viticole. Degustatorii din nord apreciază vinurile seci, pe când cei din sud, pe cele roşii şi demiseci. Cel mai greu de degustat sunt vinurile seci: au multe defecte şi toate se văd. Vinurile "rele" sunt prea aspre, ori prea acide, ori prea acidulate, exces care produce dizarmonie. Degustarea propriu-zisă se face aşa: Se toarnă o treime din volumul unui pahar. Se priveşte vinul la lumina. Se duce paharul la gură şi se miroase "ca un suspin", adânc, de două-trei ori. Apoi, se beau două-trei guri "ca şi cum ar sorbi din lingură supă fierbinte". Vinul se plimba pe toată suprafaţa limbii, mai întâi la varf (dulce), apoi în mijloc (acru) şi apoi pe margini (amar). Degustătorul nu jurizează la un concurs mai mult de cinci feluri de vinuri care încap toate într-un singur pahar, astfel că nu se îmbată.

REGULI.   Profesorul Tudosie spune că România are cele mai bune vinuri şi cele mai proaste pahare. "Paharele de vin trebuie să aibă forma de lalea şi să nu fie încrustate. La mesele obişnuite, paharul se umple o treime când servim vin demisec sau desert şi pe jumătate când e vorba de vin sec şi de consum curent. Sticlele se depozitează culcat, pentru ca aromele să nu iasă pe lânga dop. În România, primul care a introdus la Panciu regula sticlelor culcate a fost dr. Ion Puşcă. Atunci când se aduce la masă o sticla cu vin vechi, nu se şterge praful de pe ea, ci se înfăşoară în şervet alb". Regulile acestea ni le-a precizat prof. Avram Tudosie, care, cu gesturi măsurate, a reuşit, între timp, să aşeze pe masă o sticlă de şampanie. "La un concurs am dus odată o şampanie care «a perlat» (a degajat bule) 48 de minute, pe când recordul era de numai 45!"